marți, 13 decembrie 2011

Manduca drive test sau șapte pași spre libertate

UPDATE: Veți auzi mai des de la noi despre Manduca de-acum încolo, pentru că după campania de testare am câștigat una!

Dacă nu sunteți pentru prima dată aici știți că cea dintâi plimbare a Sânzianei, la aproximativ două săptămâni, a fost într-un sling. Și, cel mai probabil, știți și că de fiecare dată când am avut ocazia să încercăm un nou sistem de purtare - fie el wrap elastic, țesut, mei-tai sau un Ergo, din categoria SSC - am profitat din plin. Pe scurt, când vede un sistem de purtare, copilul ridică un picior, semn că vrea sus.
Ceea ce e posibil să nu știți e că îmi doream tare mult să văd la față și o Manduca. Așa că, atunci când am avut ocazia, m-am înscris în campania de testare organizată de Hiphip.ro și apoi m-am pus pe numărat cele fix 55 de zile care au trecut până ne-a venit și nouă rândul.

PRIMA IMPRESIE
Așteptam deci cu nerăbdare Manduca, dar totuși, pe măsură ce termenul se apropia, m-am autoiluzionat că, după o vacanță de zece zile la Paris cu un Ergo, nimic nu mă mai poate surprinde. M-am înșelat. Am spus oau de la prima întâlnire!
Extensia pentru spate m-a făcut ca în primele minute să testez Manduca cu ambele fete - de 5 ani (18 kilograme) și 1 an și 3 luni (14 kilograme). Pe rând și chiar deodată :D


Deși statura lor e diferită, amândouă au stat foarte comod, iar eu am tras rapid concluzia că Manduca e un sistem de purtare care chiar poate fi folosit la toate vârstele copilului (limita de greutate este de 20 de kilograme).

TESTAREA PROPRIU-ZISĂ
Cele două săptămâni în care am putut testa Manduca au continuat însă doar cu Sânziana. Am avut noroc de vreme bună în cea mai mare parte și chef de plimbări.
Din prima am apreciat materialul moale și destul de subțire din care e făcută Manduca. În mod normal, acum fiind deja iarnă, n-aș fi dat atenție acestui detaliu, însă pentru că astă-vară am văzut la treabă alte sisteme de purtare știu cât e de important materialul. În concluzie, bilă albă Manduca.
Calificative bune a primit Manduca și la capitolul confort pentru bebe - reprizele de somn cu tot cu factori perturbatori stau mărturie în acest sens, respectiv pentru purtător - am simțit ceva-ceva dureri de spate doar la un drum de două ore, dar au dispărut instantaneu după ce am dat copilul jos. De asemenea, am alăptat cu succes în Manduca, în plină stradă și din mers, fără ca vreunul dintre trecători să aibă habar de ce făceam noi acolo.


Manduca oferă mai multe variante de purtare - în față (cu bretelele paralele sau în cruciș), în spate, pe șold. Le-am testat pe toate prin casă și, cu instrucțiunile în față, nu ne-am opintit deloc. Însă la plimbările propriu-zise de afară noi am rămas la varianta „clasică”, respectiv în față cu bretelele paralele, pentru că așa aveam cea mai mare experiență și eram sigură că mă pot descurca singură în parc să o dau jos și să o pun la loc sau să o alăptez. Pentru această variantă clasică, mișcările mi-au intrat deja în reflex și am numărat că sunt necesari șapte pași pentru a fi gata de plimbare.


I-am numit șapte pași spre libertate pentru că, după ce ai ieșit din casă cu copilul în Manduca, simți că orice destinație e accesibilă și că niciun drum nu e prea lung.

CE NU NE-A PLĂCUT
La capitolul minusuri aș menționa catarama din talie, care mi-a cam dat de furcă și, judecând după urmele de pe plastic, nu doar mie (deși probabil e o chestiune de obișnuință), precum și lipsa unui sistem de susținere a picioarelor la copiii mai mari. Mi-am dat seama de necesitatea lui când am purtat-o pe Lara și i se bălăngăneau picioarele în toate direcțiile, plus că loveam diverse cu ele. De confort nu mai zic.
La prima vedere și prin comparație cu Ergo, m-a mai deranjat lipsa unui săculeț propriu, în care să stea bine adunată. Dar apoi, pentru că am folosit Manduca intens, n-am mai simțit nevoia acestuia.

ACCESORII
Pe lângă Manduca, în campania de testare au mai fost și o protecție de iarnă și un set de Fumbees - sucking pads, niște protecții pentru bretele destinate bebelușilor cărora le place să molfăie. Noi nu le-am folosit și asta nu pentru că nu mi-ar fi plăcut. Pentru protecțiile de centuri numai bune de supt Sânziana e deja prea mare, dar le-am studiat și îmi plac. Dacă aș da timpului înapoi, le-aș găsi foarte utile.
Cât despre protecția de iarnă... O avem pe a noastră! E cel mai bun cadou de botez pe care mi-l pot imagina! Noi am primit-o în noiembrie și toată iarna trecută a fost de bază. Ne-am plimbat zilnic prin frig, am folosit-o și la munte în ianuarie-februarie, iar când ajungeam înăuntru Sânziana era mereu călduță. Cred că am mai scris cândva că am răcit amândouă în singura zi din iarnă când am ieșit cu căruciorul... Iar după ce de câteva ori mi-am uitat mănușile acasă, mâinile mele au apreciat teribil și buzunarul protecției.

UȘOR DE PURTAT
Aș mai avea de făcut un comentariu general despre categoria sistemelor SSC versus eșarfe - orice s-ar spune despre avantajele sau dezavantajele la purtare ale unora față de altele, primele sunt într-adevăr mult mai ușor de pus. Am avut în casă eșarfe încă de la nașterea Sânzianei, dar de purtat au început s-o poarte și ceilalți membri ai familiei numai după ce a apărut în peisaj și un SSC. Ba chiar în seara când am primit Manduca a trebuit să duc lungi negocieri cu Lara, care era hotărâtă să o poarte și ea pe Sânziana... Până la urmă, norocul meu a fost că îi e prea largă în talie, că altfel totul părea o joacă de copii.

PREȚ
Am stat o clipă pe gânduri referitor la preț - multă lume spune că Manduca e prea scumpă. Eu aș zice că marsupiile clasice sunt prea ieftine, dar atâta dai, atâta face. Dacă părinții ar începe să vadă Manduca ca pe un înlocuitor de cărucior și nu ca pe ceva adiacent acestuia, nivelul prețului s-ar vedea mai corect.
În concluzie, dacă aș fi avut ocazia să testez Manduca la scurt timp după naștere, cu mintea și experiența de acum, sunt sigură că aș fi cumpărat-o.

Cu ce am rămas după ce Manduca a plecat de la noi? Când a venit ultima zi a campaniei de testare și a trebuit să o împachetez și să o trimit înapoi a fost un moment trist... Dar apoi mi-am dat seama că suntem plini de speranță, pentru că Manduca noastră are culorile roșu și alb, la fel ca Moș Crăciun :)

6 comentarii:

adelle spunea...

E superba poza cu voi trei, voi sunteti superbe.

Mama spunea...

Multumim! Ce-i drept, n-am prea multe ocazii (a se citi forte) sa le tin pe amandoua in brate in acelasi timp. Impreuna au peste 30 de kilograme!

Roxana spunea...

Chiar arata foarte bine:). VA dorim bafta sa castigati? (e cu concurs sau cum?, ca va sutinem:) )
PS: in cazul in care nu ajunge nicio Manduca la voi, aveti un ergo oricand la dispozitie:)

Mama spunea...

@Roxana, o sa fie doua premii pentru cel mai util review si doua prin tragere la sorti, ambele acordate de juriu. Dar multumim de sustinere si mai ales de Ergo. Chiar am mare nevoie de ceva, ca intra si Lara in vacanta...

Roxana spunea...

ati castigat! felicitari:)

Mama spunea...

Multumim! Sunt sigura ca faptul ca am testat inainte Ergo a fost de ajutor, pentru ca am putut sa ne facem o idee mai completa despre Manduca.

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...