miercuri, 3 august 2011

Ușor cu căruciorul pe scări

De când s-a născut Sânziana, în fiecare zi în care am ieșit afară cu căruciorul a trebuit să-l iau în brațe preț de șase trepte. Blocul nostru are șapte scări, iar la una singură dintre acestea s-a putut improviza o rampă, pentru că, printr-un detaliu de construcție care îmi scapă, are intrarea ceva mai joasă.
Mamele vecine schimbă priviri compătimitoare când văd o surată coborând cu căruciorul în brațe. Cât despre domni - unii se oferă galanți să ajute, alții privesc în gol.
Dar asta e doar ieșirea din bloc. Dacă vrei să te și duci undeva anume - cu metroul, să zicem - din nou trepte. Mult mai multe. Lumea în general trece grăbită, iar tu riști să rămâi cu căruciorul în capătul scărilor. Cel de sus sau cel de jos. Eu una renunț chiar să mai iau în calcul varianta asta de transport.
Țin minte un reportaj făcut mai demult despre obstacolele pe care le întâmpină în România cei țintuiți în cărucior. Inutil să spun cât de multe situații aberante semnala. Desigur, aparent e altă problemă decât cea a mamelor cu copii. Până la urmă însă, cred că e vorba de opțiuni, de libertate.
Nu-mi iese din cap imaginea unei femei de la Munchen, în cărucior, cu tubul de oxigen agățat de spătar, care se îndrepta spre stația de metrou către oraș. Părea să-și trăiască viața ca un om obișnuit. Părea să aibă planuri.

2 comentarii:

Claudia C spunea...

what do you know? eu am facut plangere la o banca importanta, nu-i dau numele- hilar a fost ca o tanara de la ghiseu mi-a explicat doct ca nu e problema bancii, ci a proprietarului cladirii. am primit intre timp un raspuns scris, parafat, inregistrat, cum ca Banca se angajeaza sa faca toate eforturile sa etc. ceva in genul asta am primit si de la primaria de sector cand am semnalat o veche problema in cartier. chiar ma gandeam sa postez undeva fotografii/comentarii cu locuri pe unde nu mai calc (decat daca n-am incotro, cum e afurisita de banca) din cauza acestui aspect. paleta e foarte foarte vasta, unele imi erau dragi (ex. carturesti)...

Mama spunea...

M-am gandit inainte sa scriu ca poate o sa-mi spuna cineva ca doar ma lamentez si nu fac nimic concret ca sa am rampa la intrarea in bloc (sa zicem ca asta ar depinde de mine). Realitatea e ca la blocul unde am locuit cand era Lara mica am razbit - eu si alte mamici vecine. Administratorul de bloc, om gospodar, s-a apucat si a facut rampa cu mana lui. La noul bloc, desi am ridicat problema de cand ne-am mutat, nu primesc decat ridicari din umeri sau raspunsuri de genul "Da, aveti dreptate". Eu as fi dispusa sa platesc, impreuna cu alti vecini, pentru lucrare. Cat despre alte cladiri... am preferat sa merg cu wrapul acolo unde stiam ca risc sa nu pot intra cu caruciorul.

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...