În recenta vacanță la Sighișoara am încercat un nou sistem de purtare a copilului, din categoria SSC (soft structured carrier). Am fost puțin reticentă pentru că este cel mai apropiat de marsupiile clasice, pe care când le văd în uz mă îngrozesc pur și simplu. Copiii aceia atârnă nefiresc, de cele mai multe ori cu spatele la părinți... Plus că faptul că sunt purtați de tați nu e o dovadă că aceștia sunt drăguți, ci că marsupiile respective sunt pur și simplu incomode.
Perspectiva drumurilor în pantă din oraș cerea însă un ajutor. Slingul - pe un singur umăr - nu mai intră în discuție, iar pentru wrap este prea cald în august, așa că mi-am spus că merită să încerc și un SSC. Am cerut cu împrumut și am primit un ERGObaby clasic, care m-a ajutat rapid să trec peste reticență. Se pune foarte ușor și e foarte comod. Singura mea problemă cu el a fost că nu am putut să mă obișnuiesc să o port pe Sânziana în spate. Nici ei nu i-a plăcut - după numai câteva minute a început să se zbată și s-a liniștit doar când am adus-o în față. O fi puterea obișnuinței, o fi prea mică încă pentru a sta fără să îmi simtă respirația și fără să fie mângâiată din când în când... Cert e că atât timp cât a stat în față s-a simțit bine. A și supt și chiar într-o zi mai lungă a fost pe punctul de a ațipi, dar am ținut-o eu de vorbă, pentru că urma să ajungem în curând la mașină și să plecăm mai departe.
Cald tot ne-a fost, dar din când în când lăsam să alunece o bretea și ne mai aeriseam puțin. Probabil că dacă ar fi fost ceva mai mică și nu s-ar fi ținut singură atât de bine asta nu ar fi fost o soluție.
Pe scara acoperită din Sighișoara (cunoscută și ca Scara școlarilor), am urcat aproape în ritm cu ceilalți și am mai putut ține și un alt copil de mână. La un moment dat, ne-am intersectat cu o familie cu un copil măricel, târât de mână de mamă, în vreme ce tatăl se lupta pe trepte cu căruciorul. Nu părea să le priască prea mult plimbarea și pentru o secundă le-am simțit invidia din priviri. Cam asta face un sistem de purtat copilul în Sighișoara...
Una peste alta, dacă ar fi să-l compar cu un wrap, aș zice că e mai scump, dar ceva mai ușor de pus (are o bilă albă pentru mine pentru că mă scapă de stresul ștersului pe jos cu cozile lungi de la wrap). Pe de altă parte, cred că eșarfele (fie wrap sau sling) îmbracă mai bine spatele copilului, ceea ce pentru un bebe mic e un argument important.
Dacă ar fi fost al meu, l-aș fi testat și cu Lara, a cărei greutate e la limită cu recomandările fabricantului. (Apropo, pe etichetă scrie că e proiectat în Hawaii.) Mulțumiri Roxanei!
4 comentarii:
ma bucur ca v-ati descurcat cu el:). Noi l-am folosit mai ales la munte, unde Andreea adormea in spate pana la cabana. Dar cand e treaza si ea tot in fata vrea:)
Eu am folosit in primele luni de viata un marsupiu obisnuit, ca nu stiam ca exista si aalte variante pe atunci, si intr-adevar acum imi dau seama ce incomod era, si pentru pice si pentru mine.
La ce varsta ai inceput s-o pui pe Andreea in spate?
Marsupiu clasic am incercat si eu la Lara, ca pe vremea aia... nu stia mai nimeni in Romania de alte sisteme. Dar mi-a trecut foarte repede. Cand a venit Sanziana m-am incapatanat sa aflu secretul mamelor care isi plimbau copiii in brate cu zambetul pe buze, cum vedeam eu prin poze...
pai dupa 1 an, ca abia atunci am luat ergo. In tampenia aia de marsupiu nu puteam...
A stat de exemplu pana la Susai si inapoi in spate. Sau de la Clabucet la Garbova, daca stii zonele...
Dar prin oras nu vroia.
Ok. Deci mai avem timp sa incercam.
Trimiteți un comentariu