Toată lumea își scoate săptămâna asta eșarfele la plimbare. Cum care eșarfe?! Alea de ținut copilul în ele, atârnat și totuși așezat, îngrămădit și totuși liniștit. Deși am mai scris și arătat poze cu plimbările mele cu Sânziana de gât, vreau să o mai fac și acum, în Săptămâna Internațională a Bebelușilor Purtați, să se ducă și mai mult vorba că e o practică tare comodă, frumoasă și sănătoasă. O să le iau pe rând.
Dureri de spate am de când mă știu. Totuși, s-au accentuat mult după fiecare sarcină, culminând cu momentul nașterii Sânzianei, când eu am țipat la doctor că nu mai pot, că mă doare spatele, iar el mi-a răspuns că nu sunt la medicul care trebuie, că el se ocupă de altceva. La vreo două luni după aceea, am și rămas înțepenită, într-o poziție foarte incomodă. Cu toate acestea, nu simt nicio durere atunci când bebelușa mea aflată mereu peste greutatea medie a vârstei, se află în brațele mele susținută de o eșarfă. Cât despre comoditatea de partea ei, cred că dacă nu s-ar simți bine n-ar dormi dusă - de altfel, singurul loc în care doarme în afara casei.
La capitolul frumusețe, am primit atâtea priviri înduioșate atunci când mă plimb cu ea în brațe că nu știu dacă are rost să mai insist. Dar cei care trec pe lângă noi nu știu că la originea zâmbetului de pe fața mea este și mirosul de bebeluș pe care îl am permanent în nări atunci când Sânziana e așa de aproape de mine.
Cât de sănătos e purtatul? Neonatologii recomandă ca atunci când un bebeluș este bolnav să stea cât mai mult lipit de mama lui pentru a-și regla temperatura și respirația. Nu văd, așadar, cum lucrurile astea ar putea să-i dăuneze unui copil sănătos. În plus, sistemele de purtare care permit o poziție bună a bebelușului pot chiar ajuta la corectarea anumitor predispoziții pentru probleme ortopedice, de exemplu.
Sigur, mi s-a strigat și mie că sufoc copilul, că îi distrug coloana, că dacă n-am bani de cărucior... La o plimbare în ploaie, cu mâinile libere pentru o umbrelă și chiar și niște cumpărături uiți însă de toate. La fel și când te plimbi în voie într-un oraș aglomerat, ignorând scări și borduri. Nu-i așa că nu vă imaginați vizitând un muzeu cu căruciorul? Nici eu. Dar cu bebe într-un sistem de purtare? De acord din nou.
Zăpada - de obicei mare dușman pentru cărucioare - nouă ne-a fost companion bun în ieșirile de zi cu zi. Cât despre frig... eu am răcit în singura zi de iarnă când am ieșit cu căruciorul. Pentru că, deși eram îmbrăcată exact la fel de gros ca în toate celelalte zile, n-am mai avut sobița la purtător. Și nici sobița nu s-a simțit prea bine fără mine.
Nu mai zic că atunci când bebelușul mai are și un frate sau o soră mai mare cu care trebuie să țină pasul, cum este și cazul nostru, purtarea e și mai de ajutor.
Însă trecând peste toate argumentele acestea de ordin oarecum tehnic, când ai copilul în brațe îți vine mereu să-i vorbești, să-i cânți, să-i povestești despre lucrurile pe lângă care treceți pe stradă. Dialogul de la înălțimea căruciorului nu e niciodată la fel.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu