Dincolo de declarații și PR, realitatea e că, într-un spital de stat din România, dacă ești foarte insistentă și mai ai și ceva intrări pe la medici, ai unele șanse să primești copilul după câteva ore de la naștere.
joi, 10 noiembrie 2011
Împreună din prima clipă
Pentru cei(cele) cărora instinctele nu le funcționează corect, a apărut un studiu care spune că separarea nou-născuților de mamele lor - de exemplu prin „cazarea” lor separat la maternitate - este un motiv major de stres pentru cei mici. Am citit despre el aici, dar înțeleg că sursa originală e asta, care nu oferă însă acces decât contra cost.
Dincolo de declarații și PR, realitatea e că, într-un spital de stat din România, dacă ești foarte insistentă și mai ai și ceva intrări pe la medici, ai unele șanse să primești copilul după câteva ore de la naștere.
Dincolo de declarații și PR, realitatea e că, într-un spital de stat din România, dacă ești foarte insistentă și mai ai și ceva intrări pe la medici, ai unele șanse să primești copilul după câteva ore de la naștere.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
3 comentarii:
Nu am experiente personale si nu am carti citite in directia asta, profii se intereseaza mai mult la perioada de dupa. Dar exista autori care au scris despre nou-nascut si diada mama-bebe: Winnicott, Spitz, Stern... si mai era un nene al carui nume nu reusesc sa il gasesc. Vazusem si videouri cu el pe net, cum reusea sa calmeze bebeii plangand doar avand acelasi ritm al vocii ca plansul lor.
In orice caz, ideea generala e ca nasterea e un traumatism si ca bebele trebuie lasat cu mama, ideal ar fi sa fie posibil un contact direct cu pielea, pentru a resimti caldura mamei si ritmul inimii, mai ales, cu care era obisnuit intra-utero.
De-asta si esarfele si alte tipuri de purtat asa sunt la moda: pe ideea copiilor africani purtati de mamele lor tot timpul in spate. Sunt mai putin bolnavi si regasesc acelasi ritm cu care erau obisnuiti cand erau inauntru: pasii mamei, felul ei de a merge, leganarile, etc.
Cum am zis, asta stiu doar din carti :)
N-ai zis rau deloc, chiar si numai din carti. Unii(unele) nu reusesc sa zica asta nici dupa ce capata experienta personala :(
Multumesc :)
Dupa cum mi s-a mai zis, nu am ales degeaba profilul asta.
Mi-am amintit numele: Brazelton. E un nene absolut genial. Bine, mie imi plac cam toti astia pe care i-am citit si au avut de-a face cu copiii, mai putin cei psihanalizanti; chiar daca inteleg conceptele, mie mai greu sa le vad aplicate. Poate o veni si asta, poate nu.
Am crezut intotdeauna ca unii oameni nu sunt facuti sa fie parinti. Cand vezi/auzi cate probleme exista, ajungi sa iti pui intrebari.
Incep sa rad singura cand imi amintesc de momentul in care Lara era pe pat si i-a spus Bogdan ca o sa cada pe ea... si schimbul de replici ce a urmat. Cred ca in majoritatea familiilor, urmarea nu ar fi fost aceiasi. Copilul si-ar fi luat-o peste gura pentru ca a indraznit sa spuna "puta", de doua ori inca (!!) ori ar fi fost ignorat, pe principiul "nu auzim, nu bagam in seama, nu o sa mai spuna asa ceva".
Eh, m-au cucerit fetele :)
Trimiteți un comentariu