vineri, 1 iunie 2012

Nostalgie








Ţin minte că, atunci când eram copil, aveam în bloc o familie cu patru copii şi mi se părea ceva în neregulă cu ei. Mai de curând, am cunoscut o familie cu cinci copii şi toţi cei cărora le-am povestit despre ei mă întrebau întâi dacă sunt ceva sectanţi. Sigur, sunt mai degrabă excepţii familiile acestea. Mult mai mulţi părinţi se declară copleşiţi după ce dau de greutăţile care vin de la primul copil şi hotărăsc să se oprească acolo.
Şi eu am fost copil unic şi am râvnit mereu la fraţii şi surorile prietenilor. Viaţa în mai mulţi e mai veselă, mai colorată, mai zgomotoasă, mai obositoare, mai bogată!
Pe măsură ce Sânziana creşte, dau prietenelor cu copii mai mici lucrurile care nu-i mai vin. Şi cu hainele şi jucăriile Larei am procedat la fel, dar... am avut mereu într-un colţ din minte gândul că se vor întoarce. Acum, nu le mai aştept înapoi şi sunt tristă.

3 comentarii:

oana spunea...

Exact, dar exact la fel simt si eu acum, cu Eva....
Imi place tare mult de fetele tale si din cand in cand mai arunc un ochi, sa vad ce mai faceti :)
Oana

Mama spunea...

Ma bucur sa te "aud", Oana! Sa-ti traiasca si tie fetele, sa fie sanatoase, sa te faca mereu sa zambesti :)

Adrian spunea...

Pozele astea mi-au adus lacrimi de bucurie in ochi ... sunt superbe pozele, intru totul! Aveti doua minuni superbe, frumoase, iar Lara m-a lasat cu gura cascata, cat de frumoasa poate fi! Amandoua domnisoricile seamana cu mami!!!!!!!!!!!!! Si, in ceea ce priveste un al treilea bebelus, indraznesc inca sa zic: niziodata sa nu spui niciodata! Si vazand partea plina a paharului, ele doua vor fi mult mai mult ca doua surori, dat fiind ca sunt doar ele doua! Legatura dintre ele va fi de fier, se vede!

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...