Pipi la copac

Când Lara era mică și a început procesul de renunțare la scutec, mi s-a părut unul dintre cele mai grele lucruri din cariera de mamă. Trebuia să am mereu un rând în plus de haine la mine, și nici așa nu eram asigurată. De nu știu câte ori mi-am dat seama că distanța până la cel mai apropiat loc potrivit de pipi e prea mare și că e foarte complicat să îmi programez toate drumurile pe criteriul ăsta.
Dar... toate astea au fost atunci. Astăzi mă bucur că Sânziana a cerut să facă pipi de două ori în parc într-o singură zi și că scutecul a rămas uscat. Sigur, mai e mult până la independența deplină, dar simt că începem acel proces extrem de dificil, dar care mi-era teamă că nu va veni prea curând în cazul ei.