De când a venit vremea mai caldă, am trecut la plimbări cu căruciorul, în detrimentul wrapului. Ceea ce nu înseamnă că nu îi sunt extrem de recunoscătoare pentru lunile reci de iarnă în care ne-a ajutat, zi de zi, să luăm o gură de aer proaspăt. Slingul l-am mai folosit prin casă, în zilele în care domnișoara nu era chiar în toane bune și voia mai mereu în brațe, iar brațele și ele mai aveau una-alta de făcut. Prin urmare, ne era cam dor de o eșarfă purtătoare, așa că ne-am înființat la întâlnirea cu Diana. Am probat mei-tai, wrap-tai și sling fix și Sânziana a părut foarte mulțumită să se așeze din nou în brațele mele. La slingul fix a protestat puțin, dar era și ultimul, ora de masă era aproape, iar măsura nu era chiar cea mai potrivită.
În fine... După șase tipuri de eșarfe încercate (luând în calcul wrapul elastic și cel țesut ca două categorii diferite), am ajuns la concluzia că wrapul țesut este preferatul nostru. Dar sunt sigură că alegerea a fost determinată de faptul că mai mereu când l-am folosit afară erau temperaturi negative, copilul era mic, iar plimbările destul de lungi. În alt anotimp și la o altă vârstă, probabil aș fi ales diferit. Mei-tai-urile arată infinit mai cool decât toate celelalte purtătoare și, dacă aș lua-o de la început, sunt sigură că le-aș da o șansă.
Pentru noi urmează însă o nouă etapă - Sânziana va începe azi-mâine să meargă, iar afară se încălzește - deci probabil că un sling fix cât mai subțire ar fi mai potrivit.
Am ajuns, așadar, să înțeleg de ce se spune că există câte o eșarfă potrivită pentru fiecare situație și, dacă m-ar da banii afară din casă, probabil că mi-aș lua câte una (bine, două, ca să le pot și asorta la îmbrăcăminte) din fiecare categorie.
PS: Mulțumiri Dianei pentru poze (și nu numai...)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu