Bagajul bebelușului

Zilele trecute am trimis unei viitoare mămici o listă orientativă de lucruri utile. Lista o am în calculator de când Lara era mică de tot, iar experiența mea de mamă așișderea. După ce am trimis-o, m-am speriat eu singură: e lungă rău, deși n-am avut atât de multe gagdet-uri cum am văzut pe la alții. Ba mai mult, scriam acolo negru pe alb că sfatul meu e să nu cumpere suzete, biberoane, sterilizator și alte lucruri din gama asta pentru că e posibil (și de dorit) să nu aibă nevoie de ele.
În plus, lista mea cuprinde accesorii necesare doar pentru primele săptămâni, până te dezmeticești (sau nu :D) ca mamă și începi să discerni singură ce îți trebuie și ce nu pentru bebelușul tău. Și ca să fie și mai clar, rolul acestei liste - așa cum îl văd eu - este tocmai de a limita eventualele investiții în bagajul celui mic, de a tempera elanul acela de a cumpăra tot ce se găsește pe rafturile de puericultură, cum am văzut de multe ori că fac cuplurile care urmează să devină părinți peste doar câteva săptămâni. Încercam să spun, deci, că doar câteva articole de îngrijire și de îmbrăcăminte sunt suficiente pentru a primi pe lume foarte bine un bebeluș. Leagănele, cărucioarele - de iarnă și de vară, premergătoarele, tricicletele, trotinetele, bicicletele și cine mai știe câte - asta ca să rămânem doar în zona mijloacelor de locomoție - nu sunt un „must have”.
Sunt împotriva celor mai multe dintre accesoriile pentru bebeluși care pot fi cumpărate astăzi din magazine. Sunt de acord că unele sunt semn al progresului, că nu ne mai putem crește copiii așa cum se întâmpla acum nu mai departe de 20 de ani, să zicem. Însă cred că o parte dintre aceste lucruri au și rolul de a ne îndepărta de copiii noștri. Ne ajută pe noi ca părinți pe termen scurt, dar de fapt, pe termen lung, ne îngreunează misiunea de a ne crește copiii - îi înșelăm (punându-i în leagăn), le limităm independența (cu țarcul sau premergătorul), îi întârziem în formarea unor deprinderi proprii de masă și somn (cu suzeta) și așa mai departe.
Am trișat și eu câte puțin cu unele dintre aceste accesorii. De fiecare dată când am ajuns în punctul în care copilul mi-a arătat că nu îi e bine n-am putut să merg mai departe. Într-o lume ideală, în care timpul și banii ar fi la dispoziția mea, n-aș cumpăra decât un singur lucru: o curte mare, cu iarbă și pomi și insecte și pietre și un râu... Și aș sta acolo cu bebelușul meu, să ne bucurăm de tot și de toate, să ne jucăm și să învățăm. Cam ca acum 20 de ani și mai bine :)
Dar pentru că lumea în care trăiesc nu e chiar ideală, mi-am pus pe listă câteva dintre accesoriile alea, alegându-le pe cele care mă ajută intervenind cât mai puțin în relația noastră.