Miau-ham-iha-cucurigu a fost refrenul preferat vreme de câteva zile după spectacol și, în plus, a învățat să-și facă vocea să tremure ținând degetul în dreptul mărului lui Adam, ca măgarul din poveste.
La Antipa am luat la rând toate sălile și am studiat în special familiile, mergând până la comparații între "puiu abu" (maimuță) și "puiu omu".
Chiar și la Operă a rezistat aproape tot spectacolul și a atras o gramadă de priviri în calitate de cel mai tânăr spectator și pe deasupra îmbracată în costumul de balet (alegerea ei), repetând aproape în continuu "nene nuci he-he".
Vedeta zilelor acestea este, însă, desigur Moșu', despre care știe că o să vină atunci când o să fie foarte frig ("da da bu da da Moșu' Nana"). I-a cerut un singur lucru: o păpușă care să spună ma-ma.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu