Alegem să
îngropăm undeva în sertarele minții amintiri dureroase, ca să putem merge mai
departe. Se întâmplă, însă, când ne așteptăm mai puțin, să iasă la iveală. Așa
cum am pățit căutând într-o cutie uitată pe balcon, unde am descoperit un caiet
vesel și plin de praf. Mi-a atras atenția imediat și m-am întrebat de unde o
fi, ce poveste o avea.
L-am deschis și
mi-am amintit imediat. L-am primit în timpul celei mai dificile spitalizări pe
care am avut-o cu Sânziana de la o prietenă bună, venită să ne vadă. Pe lângă
scheme de medicație, notițe din timpul discuțiilor cu echipele de medici care
ne vizitau cu îngrijorare și alte lucruri pe care le-am considerat utile la
momentul respectiv, caietul are și niște pagini cu desene. I-am desenat Larei
când a venit și ea să ne vadă, mi-a desenat și ea mie, să îmi țină de urât în
zilele și nopțile lungi în care stăteam pe câțiva centimetri din patul de
spital, în liniștea unei rezerve în care Sânziana nu râdea.
Caietul acesta cu
o copertă atât de veselă mi-a readus pe loc în suflet toate trăirile de atunci,
spaima că poate nu ne mai întoarcem acasă, că poate nimic nu va mai fi ca
înainte. Dar greul greu a trecut atunci, ne-am externat chiar de ziua mea, și
îmi amintesc cât de tare m-am bucurat să mă pot încălța cu pantofi și aud
scârțâitul zăpezii din prima zi de primăvară.
N-au trecut decât
trei ani de atunci și totuși, din fericire, o veșnicie.
Împreună cu caietul cel vesel, am găsit și caietul de la prima
spitalizare, când a început toată povestea noastră. Pe acela însă nu-l deschid
astăzi. Mai las să treacă o veșnicie înainte să îmi fac curaj.
3 comentarii:
Draga Teodora, m-a impresionat mult povestea Sanzianei.Iti multumesc ca ai scris-o aici pe blog desi uneori cand un strain iti citeste randurile si te abordeaza este ca si cand iti invadeaza intimitatea.
Numele meu este Georgiana si am un baietel de 6 ani si jumatate care trece acum in clasa a 2 a.Noi locuim la Bruxelles.
Dupa nenumarate episoade de febra mare si teste genetice , pneumonie cu abcese, diagnostic de febra mediteraneana..., vorbit dupa 4 ani si cate si mai cate acum este un baietel vesel si istet.Eu cred ca muzica ne-a ajutat si pe noi si pe el sa trecem de perioada aceea traumatizanta, de aceea vreau sa-ti las un filmulet despre influenta muzicii asupra creierului uman si un alt filmulet cu Lucas cantand la vioara.
Desi nu ne cunoastem va simpatizez tare mult si va doresc multa sanatate si mult succes in toate proiectele viitoare.
Cu drag,
Georgiana Cotolan
http://youtu.be/R0JKCYZ8hng
http://youtu.be/sTBp59r66C4
Mulțumesc mult pentru mesaj și filmulețe. Mă bucur că ați depășit perioada dificilă. Vom urma și noi cel puțin un instrument, pentru că suntem hotărâți pentru școala Waldorf, unde este obiect de studiu obligatoriu. Multă sănătătate și vouă!
Revin cu o recomandare, blogurile unei mamici pe care eu o apreciez tare mult (desi este posibil sa-ti fie cunoscuta activitatea ei)si a urmat alaturi de fetita ei cursuri online de pian reusind dupa un an de zile sa cante foarte frumos.
O urmaresc cu mare interes pentru ca in ciuda diferitelor " acuzatii" , posteaza atat de explicit si frumos activitati noi pentru diferite categorii de varsta, dar mai ales 6 ani.
http://www.softmozart.com/forum/64-2013-2014/13612-maia-5-years-old-and-camelia.html
http://www.softmozart.com/forum/70-2014-2015/16003-maia-5-9-y-o-and-camelia.html?limit=6&limitstart=0
http://www.micatelierdecreatie.ro/2014/11/matematica-in-stil-montessori.html?m=1
Va doresc o vara linistita cu multe activitati frumoase.
Va pupic,
Georgiana
Trimiteți un comentariu