Dialog în bucătărie

Mă uit la ea cum manevrează furculița ca și când ar fi cel mai firesc lucru din lume. Își construiește „îmbucătura perfectă” într-un fel în care mă face să mă gândesc la un film cu Barbra Streisand. O întreb dacă își amintește că atunci când era mică nu a mâncat deloc deloc o vreme. Și apoi, dintr-o dată, îmi spune:
- Mama, dacă nu mă lași să plec pe altă planetă, poți te rog să îmi iei un alt cadou de ziua mea?
Rămân pentru o clipă mută. Îmi adun cuvintele și întreb.
- Dar de ce vrei pe altă planetă?
- Nu știu cum să-ți zic, dar aș vrea să plec de lângă tine.
Înghit cu greu și îngaim:
- Nu crezi că e cam devreme?
- Așa m-am gândit eu. Dar dacă vrei neapărat, poți să îmi iei cadou o farfurie și o linguriță cu portocaliu.
Răsuflu ușurată. Rămânem pe aceeași planetă și nici nu vrea să îi aduc în dar luna de pe cer. Acum putem termina de mâncat.

Sărbătorirea

Un picnic în parc, un tort cum altfel decât în formă de fluture şi un balon cu Minnie au bucurat-o pe Sânziana de ziua ei. S-a bătut cu pumnul în piept când i-am cântat "cine să trăiască?" şi a numărat cele trei "fu" - lumânări. Apoi le-a stins, de câteva ori la rând, mereu cu ajutor din partea Larei şi a restului invitaţilor. Să ţi se împlinească toate visele, Nănuţa noastră!