Lecturi la un an și jumătate

De când vremea de afară ne ţine mai mult prin casă, biblioteca Sânzianei a căpătat un rol foarte important în rutina noastră zilnică de joacă. De pe raftul pus strategic la înălţimea ei, Sânziana îşi alege câte o carte şi apoi face câţiva paşi cu spatele să ţi se aşeze în braţe. Vrea să i se citească (mai exact să i se povestească pozele). O dată, de două ori, de trei ori... Şi apoi altă carte. O dată, de două ori, de trei ori... Şi din nou prima carte. Şi tot aşa minute bune în şir.
Pe multe jucării s-a pus praful, dar biblioteca pare să nu aibă timp de odihnă. S-a întâmplat chiar să luăm o carte s-o facem cadou şi să trebuiască s-o păstrăm, pentru că Sânziana n-a mai vrut să se despartă de ea. Preferatele sunt:

Primele mele cărţi

Cuţu căţeluşul

Ferma

Pipăie şi simte căţeluşul

Lecturi în trei

Clubul nostru de lectură are un nou membru.

Amintiri despre naștere - perspectivă dublă

(Text dedicat celor care credeau că doar mama Larei citește, în timp ce mama Sânzianei lenevește)După ce am născut a doua oară, m-am întrebat cât îmi amintesc într-adevăr de la prima naștere, cât s-a deformat mai mult sau mai puțin conștient, cât am ales să uit. Cu Lara nu am abordat încă subiectul în detaliu. În schimb, îmi pomenește adesea, din senin, despre cum era la mine în burtă (vezi aici, aici și aici).
Când am auzit de cartea „Mintea noului născut”, mi-am comandat-o deci cu nerăbdare, dornică să înțeleg ce anume din ce îmi povestește e rodul imaginației și ce e memorie reală. Prima reacție după ce m-am pus pe citit a fost de dezamăgire - poveștile concrete, pe care le așteptam cu interes maxim, își fac apariția cu întârziere în paginile volumului, după multă teorie neargumentată. Dar, mult mai grav de atât, cartea abundă de greșeli de toate felurile - de ortografie, de traducere, de exprimare. Și totuși... a reușit să mă intrige, mi-a dat mai multe piste pe care voi merge înainte cu căutările (inclusiv prin dialoguri cu Lara) și mi-a întărit convingerea că există viață înainte de momentul zero așa cum este el definit de cei mai mulți oameni, respectiv nașterea propriu-zisă.
Foarte interesantă mi s-a părut explicația unor fobii, de exemplu de tunele, de călătorie, de a fi prins - fobii care au de fapt la origine o venire pe lume dificilă. La fel cum joaca de-a v-ați ascunselea rememorează durerea separării de mamă și bucuria regăsirii ei ori cum legănatul aduce aminte de mișcările din uter. Toate aceste amintiri despre stadiul embrionar și despre naștere le avem stocate în inconștient (după vârsta de 2-3 ani le dăm de-o parte) și ne influențează pentru tot restul vieții. Ne aflăm, se pare, pe pământ în căutarea paradisului pierdut prin naștere.
De citit, așadar. Dacă aveți răbdare să treceți peste formă, fondul zic eu că merită.

(Foto: www.editurasalco.ro)

Prima lectură

În timp ce unii filozofează, alții învață să citească!