Sora mare și sora mică

Pe scurt, cam așa: Iaia (Lara) sora mare io, Io sora mică Iaia

În parc

Azi, în parc, mi-a zis "drumu mână". Și i-am dat. Mergea cu o altă fetiță pe niște pietre așezate în linie. Când a simțit că își pierde echilibrul, a luat-o pe ea de mână și au reușit să ajungă la capăt împreună.
Lori are 3 ani și 5 luni, Sânziana 3 ani și 6 luni. S-au jucat prima dată împreună ieri și și-au dat întâlnire azi în parc, împreună cu câte o jucărie Minnie.
Lori i-a zis "Hai să fugim" și n-a înțeles de ce Sânziana abia a început turul de parc când ea deja îl terminase. Lori a chemat-o în leagăn lângă ea și s-a supărat când o altă fetiță a ajuns înaintea Sânzianei și i-a luat locul. Au rugat-o amândouă pe cealaltă fetiță să le lase să se dea una lângă cealaltă.
Apoi, au făcut împreună pipi la copac. Când am plecat, și-au spus pa și Sânzi i-a zis "Da-da mâine".

Expoziția de pești

După succesul recent al expoziției de fluturi, am încercat și o expoziție de pești. E deschisă de mai multă vreme în Herăstrău, dar noi abia acum ne-am abătut pe la ea. Din nou ne-am bucurat să putem găsi o activitate comună pentru ambele fete, iar răcoarea dinăuntru ne-a oferit un adăpost numai bun de soarele puternic.
Un bilet de adulți costă 10 lei, iar unul de copii 8 lei.

Pipi la copac

Când Lara era mică și a început procesul de renunțare la scutec, mi s-a părut unul dintre cele mai grele lucruri din cariera de mamă. Trebuia să am mereu un rând în plus de haine la mine, și nici așa nu eram asigurată. De nu știu câte ori mi-am dat seama că distanța până la cel mai apropiat loc potrivit de pipi e prea mare și că e foarte complicat să îmi programez toate drumurile pe criteriul ăsta.
Dar... toate astea au fost atunci. Astăzi mă bucur că Sânziana a cerut să facă pipi de două ori în parc într-o singură zi și că scutecul a rămas uscat. Sigur, mai e mult până la independența deplină, dar simt că începem acel proces extrem de dificil, dar care mi-era teamă că nu va veni prea curând în cazul ei.

Parcul nostru cel de toate zilele

Acestea sunt fotografii din parcul cel mai apropiat de blocul nostru, singurul parc unde Sânziana poate ajunge pe picioarele ei dus-întors. E un exercițiu de care are mare nevoie. Parcul a fost renovat acum vreo 3 ani, nu mai îmi amintesc exact, dar știu sigur că atunci când Lara era mică avea încă leagăne vechi, de fier. Acum arată așa. Ce e de făcut? Sânziana știe că toboganul are buba și că nu mai putem merge și așteaptă să vină nenea să-l repare.

Pe roți

Mă uit la poza asta și primul gând care îmi vine în cap e că am învățat în ultima vreme că fratele mai mic dintr-o familie va fi mereu grăbit să crească mai repede, în timp ce fratele mai mare va tot încerca să rămână mic...
Însă nu asta voiam să consemnez, ci faptul că Sânziana e super pasionată de toate mijloacele de locomoție pentru copii. Mă scoate zilnic pe balcon să testăm bicicleta Larei, iar pe holul de la intrare se plimbă cu trotineta. Asta pe lângă tricicleta proprie, pe care o conduce foarte mândră pe aleile din cartier, încercând deja să dea la pedale.

Socializarea

De ceva timp, Sânziana a început să socializeze la locurile de joacă. Probabil că dacă nu ar fi avut o soră mai mare, plimbările afară s-ar fi rezumat încă la vârsta asta la aleile umbroase. Dar pentru că trebuie să împăcăm și capra și varza și pentru că toboganul de acasă a fost deja descoperit, am început să exersăm zilnic și la aparatele din parcuri. Urmează probabil etapa „găletușa la nisip”.

La ce e bună o soră mai mare

Data viitoare sper să mă învețe să mă dau și pe tobogan!