Plimbare în doi

 

Pardon, în patru... dar care s-a simțit ca în doi :) Ce vreau să zic? Am ieșit toți patru afară, cu amândouă fetele într-un sistem de purtare - Sânziana la mine în față, în noua Manduca, iar Lara la Bogdan în spate, într-o Boba de-mprumut (îmi propun să revin cu detalii despre Boba). Ne-am plimbat de mână vreo oră, cu pas de adult, cu gânduri neîntrerupte și discuții restante.
Nu e mai mult de povestit. Va rămâne, cu siguranță, o amintire frumoasă pentru familia noastră. Dar cred că plimbarea aceasta poate fi folosită și ca un alt argument în favoarea purtării.

Parisul într-un Ergo

Am plecat la Paris pentru zece zile cu Ergo și cărucior. Pe al doilea l-am folosit de la aeroport spre casă, iar apoi din nou în ultima zi, spre aeroport, însă de data asta pentru a căra un rucsac. Și totuși, Sânziana a fost peste tot pe unde ne-au dus pe noi picioarele și a văzut totul de la aceeași înălțime cu noi.
Ce mi se pare mie fantastic este că am putut să ne plimbăm destul de mult având în vedere programul ei intens de somn de peste zi, somn pe care în cărucior nu și-l face, însă în Ergo s-a arătat mulțumită.
Nu pot să spun că pentru spatele meu sau al lui Bogdan plimbările astea, cu o durată medie de 4-5 ore, au fost fără urme. Dar cum o dădeam jos și ne relaxam un pic, urmele astea dispăreau și ele.
Adăugați la toate obiectivele turistice și patru vizite la trei spitale și veți avea o imagine cât de cât completă asupra sejurului nostru la Paris.

 

 

PS: Recensământul sistemelor de purtare pe meleaguri pariziene a avut ca rezultat două wrapuri neelastice cu câte un bebeluș de aproximativ șase luni și un alt Ergo la o fetiță de circa un an.

UPDATED: Dacă v-a plăcut...

UPDATE: Am câștigat! Mulțumim. Îmi propun să mai participăm și în alte luni, pentru că nu cred că, în contextul actual, se poate scrie prea mult despre alăptare.

În aproape un an de când am început să țin blogul Sânzianei, ca să nu se supere pe sora cea mare, am scris în primul rând pentru mine - pentru că îmi place să scriu despre ce mi se întâmplă, apoi pentru ea - să se amuze când o să fie mare și poate să îi folosească când o să devină mamă. O singură dată am scris în primul rând pentru el - iubitul și tatăl, nedrept trecut uneori într-un plan invizibil, deși în familia noastră e de multe ori vioara întâi.
Judecând după statistici, acel post - în prezent cel mai citit de pe blog - nu a fost însă doar pentru el. Pare să fi atins multe actuale sau viitoare familii și m-am bucurat să se întâmple așa, pentru că l-am scris în săptămâna în care a fost ziua lui de naștere și, astfel, am putut să-l adaug pe lista de cadouri. De aceea, l-am înscris și într-un concurs, alături de alte povești impresionante și texte cu informații utile pentru mămicile la început de drum. Site-ul care găzduiește acest concurs este, la rândul lui, o resursă importantă în domeniu.
Mai sunt trei zile în care, dacă vă numărați printre cei cărora le-a plăcut povestea noastră, o puteți vota aici. Mulțumim.

Alba-neagra

Aseară s-a întâmplat ceva foarte interesant. Au cântat cu toții un cântecel și eu am aplaudat, apoi tata a suflat în niște lumini, iar toată lumea a mâncat ceva negru, numai eu am primit alb. Lara zicea ceva gen „La mulți ani, tati!”. Trebuie să mai întreb în stânga și-n dreapta, să mă lămuresc ce-a fost asta. Voi știți să-mi spuneți?

Trei periuțe cu alb și verde

Lecțiile de spălat pe dinți dau roade, pentru că profesorii sunt dintre cei mai buni.

Valea plângerii

Suntem bine. RMN-ul a ieșit ok, ceea ce elimină cauzele grave. Ne-am revăzut ieri și cu medicul, departe de spitalul pe care el însuși l-a numit „Valea plângerii”... De-acum rămâne să lucrăm cu amintirile. Cum sunt cele din imagini:

Habar n-am ce înseamnă „curați”


Super sistem de colectare selectivă


Distanța regulamentară la vizită pentru tătici (nu am avut nimic contagios, da?)

Primul cuvânt

Au trecut trei zile până am reușit să accept faptul că primul cuvânt spus de Sânziana n-a fost mama. Și lui Bogdan tot cam atât i-a luat să se resemneze cu faptul că fiica cea mică s-a delimitat de sora mai mare, care tot pe la vârsta asta a rostit „tata”. Așadar, care să fie primul cuvânt? Vocala tot „a”, consoana... „c”. Deci da, de trei zile încoace, Sânziana anunță victorioasă în timp ce umple scutecul: caca, caca...

La el în brațe (II)

Episodul I a fost aici

Prima mea excursie

Mama m-a plimbat peste tot, chiar și pe niște drumuri fooooarte înclinate...



















...am dormit prin cârciumi...













...apoi ne-am plimbat ca fetele...



















...am stat la sora mea în brațe și ne-am uitat la o cutie cu culori multe... n-am mai văzut așa ceva...













...și am lenevit cu toată trupa...

Părinţii

M-au ţinut bine încă din primele zile :)