Cizme de poveste

Fie ploaie, fie foc

Noi nu ne temem deloc.

Porcușorul din poveste

Ne va da cumva de veste

Cum să ne încălțăm

Ca să nu ne udăm.

Încălțăminte

Puteți să spuneți așa. Pentru mine, însă, pantofiorii din imagine sunt noua definiție a cuvântului A-DO-RA-BIL.

Ce mai face Sânziana

Sânziana merge ţinută de o mână.
Sânziana a învăţat să se dea jos din pat pe-o parte, punând în faţă întâi un picior, apoi pe celălalt.
Sânziana plescăie atunci când vrea apă sau mâncare.
Sânziana nu vrea să bea cu biberonul, în schimb reuşeşte deja cu sticla de 2 litri. De obicei, bea cu cana.
Sânziana face caca la oliţă (dacă o pun).
Sânziana îți arată să-i pui în păr agrafe, elastice sau bentițe.
Sânziana știe să indice elementele feței - ochii, nasul, gura, urechile, părul, iar dacă vede pe cineva pe stradă cu pălărie sau șapcă arată spre cap.
Sânziana bate din palme când e bucuroasă.
Sânziana spune foarte clar „pa-pa” în timp ce-ţi face cu mâna.
Sânziana arată spre mijloacele de locomoţie şi spune „vrum”. Acelaşi apelativ e valabil şi pentru maşina de spălat, pe care o poate privi minute în şir atunci când e în funcţiune.
Sânziana arată spre radiourile din fiecare cameră cerând imperativ muzică, pentru ca de la primele acorduri să înceapă să se bâţâie.
Sânziana stinge şi aprinde luminile din casă.
Sânziana e pasionată de un buton de pe tastatura laptopului de la care poate închide şi deschide internetul. Îi place mai mult închis...
Sânziana pune telefonul la ureche și se preface că vorbește la telefon. Când o face, zâmbește.
Sânziana se joacă cucu-bau și spune „ba”.
Sânziana se joacă cu mingile și spune un fel de „hopa”, dar care sună tot cam ca „ba”.
Sânziana arată unde sunt calul și ursul - jucăriile cele mai mari din camera Larei.
Sânzianei îi e frică de jucăriile pufoase, dar după câteva zile de apropieri treptate îşi depăşeşte teama. Cel mai fioros animal din casă era, acum o săptămână, calul. Azi se lasă plimbată pe el, foarte mândră.
Sânziana mănâncă pantofi.
Sânziana bagă degetul arătător în priză și se uită la tine când o face, așteptând să-i zici că e arș.
Sânzianei îi place să strângă rufele de pe uscător, iar de curând ne-a ajutat pentru prima dată să luăm hainele murdare din coș și să le punem în mașina de spălat.
Sânziana îți dă obiectele din mână când o rogi.
Sânziana vine de-a bușilea când o strigi.
Sânziana merge în picioare pe tobogane, de jos în sus.
Sânziana se dă cu plăcere în leagăn, dar nu plânge (încă) atunci când o dai jos.
Sânziana se bucură cel mai mult când o vede pe Lara.
Sânziana a învățat să dea pupici.
Sânziana face un an peste 11 zile.

Pantofii nu sunt de mâncare

Sportul practicat intens de toată familia de când Sânziana a început să mișune prin toată casa este salvarea pantofilor de gura pofticioasei. Nu se știe cum și de ce copilul a înțeles că pantofii se mănâncă. Dar nu oricum, ci pe îndelete... Se degustă, se ling, se ronțăie, se răsucesc pe toate fețele de zici că e ditamai ospățul cu pulpe la cuptor.
E de-ajuns să nu fim atenți câteva zeci de secunde - de obicei se întâmplă când îi pregătesc mâncarea - și se deplasează rapid până pe hol, unde atacă, pe rând, încălțămintea tuturor, fără preferințe.
Nu vreau să imortalizez această îndeletnicire. Când o văd mă năpustesc asupra ei, îi explic că nu sunt de mâncare și o iau la baie să ne spălăm pe mâini și pe față. Și apoi o luăm de capăt. N-am numărat de câte ori pe zi, dar sunt sigură că suficient de des cât să semene a sport.