Se afișează postările cu eticheta desen. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta desen. Afișați toate postările

miercuri, 1 septembrie 2021

Viața ca un spectacol

Că nimic din viața Sânzianei nu poate fi obișnuit cred că ne-am lămurit cu toții de ceva vreme. Însă ultimul an ne-a arătat ce înseamnă să trăiești într-un spectacol continuu.

De ceva mai mult timp, prietenul ei imaginar Dubist începuse să devină personajul unor întâmplări fantastice. Apoi, timid, Sânziana s-a pus pe scris. Aventurilor lui Dubist le-au urmat continuări ale poveștilor preferate: Peter Pan ("Eu nu vreau să cresc niciodată, mama!"), Regatul de gheață (Elsa devine minunata mătușă a fetelor născute din iubirea Annei cu Kristoff), Jake și vrejul de fasole, Vrăjitorul din Oz și câte și mai câte.

Un pic mai târziu, au apărut povești proprii, cu personaje complet inventate, cu nume neobișnuite și venind din lumi îndepărtate: Cheira a II-a, fecioara din Egipt a fost obsesia a câteva luni bune.

Și apoi, în mijlocul pandemiei, la mult timp după ultima vizită într-o sală de spectacol, s-a lansat în producția de piese de teatru. A înțeles rapid că trebuie să adapteze textele, astfel încât să includă indicații scenice.

Au urmat costumele și decorurile. Am făcut ceva drumuri la mercerie în căutarea de voaluri, mărgele, pene și alte diverse accesorii pentru costumele păpușilor care ar fi urmat să întruchipeze personajele imaginate de ea pe hârtie.


La un moment dat, nici asta nu a mai fost suficient: Păpușile nu pot interpreta cu adevărat, deci trebuie să ne gândim la o distribuție cu actori reali. Și, poate nu ar fi rău să și cânte. Dar cine să compună muzica? Compozitorul preferat, Mozart, nu ne mai poate ajuta. Dar dacă studiem cu atenție cum a făcut el, poate reușim și noi, prin forțe proprii - că doar la școală punem deja note pe portativ.

De aici și până la a scrie o scrisoare Operei Comice pentru Copii, în care le propune să o susțină cu organizarea spectacolului, nu a mai fost decât un pas.

Tot în palmaresul ultimului an trebuie menționate și o carte de istorie a modei, pe care a studiat-o în foarte mare detaliu, și un curs online de scenografie, la finalul căruia i-a scris profesoarei o cerere oficială de colaborare, iar la școală a prezentat un proiect despre această meserie deosebită.

Ca o concluzie la această călătorie neașteptată, aș spune pe de-o parte că e foarte greu să ții pasul cu energia ei creatoare și că, deși nu mi-aș fi dorit, a trebuit să învăț să o refuz, să o fac să înțeleagă că nu tot ce ne dorim e posibil, dar și că trebuie să cerem ajutor acolo unde nu ne pricepem. Iar pe de altă parte a fost o bucurie să văd cum lumea ei imaginară atât de bogată își găsește ancore în realitate. Ancore care poate în unele zile își diluează funcționalitatea, însă sunt totuși un început nesperat al procesului de tranziție spre viața de adult.

De altfel, Sânziana vorbește des în ultima vreme despre faptul că în curând va fi adolescentă. Știe că urmează niște transformări, atât în plan fizic, cât și emoțional. Desigur, nu e pregătită să le primească, așa cum probabil nimeni nu e la momentul respectiv. Spune că nici nu și le dorește, dar totuși e conștientă că acesta e cursul firesc al vieții.

Ne pregătim cu toții... Dar până atunci, luăm fiecare zi cu provocările ei și încercăm să construim pentru viitor. Ceea ce deja e imens. 11 ani! Și un autoportret al artistei la tinerețe 🙂



vineri, 15 mai 2020

Desene și bancuri

Odată și-odată o să scriu mult și bine despre tonele de desene cu care Sânziana ne umple casa și viața. Azi, însă, o să fie doar despre unul.

- Știi, Sânzi, mai demult ai făcut tu un desen cu eroi în pijama. Doar că ai pus o literă în plus.
- Ce literă?
- Un r. Ai scris "erori" în loc de "eroi".
- Eh, eram și eu mai mică și nu știam să scriu corect.
- Dar știi ce este o eroare?
- Nu.
- O eroare este o greșeală. Cum ar veni, "greșeli în pijama".
Stă pe gânduri câteva secunde și apoi izbucnește într-un râs puternic.
- Mama, să scrii neapărat întâmplarea asta pe o hârtie. E ca un banc. Și vreau să îl ținem minte, să îl spunem și când o să fim mai mari.
- O să scriu, Sânzi, că și eu vreau să îți mai aud râsul ăsta și când o să fim mai mari...

joi, 12 noiembrie 2015

Caracatița doamna Sânziana

Sânziana colorează un dinozaur. Mai multe creioane sunt pe podea.
- Sânziana, de ce ai lăsat culorile pe jos?
- Dacă aș fi avut opt mâini, acuma aș fi fost, vai de mine, caracatița doamna Sânziana!

vineri, 19 iunie 2015

Caietul colorat cu amintiri

Alegem să îngropăm undeva în sertarele minții amintiri dureroase, ca să putem merge mai departe. Se întâmplă, însă, când ne așteptăm mai puțin, să iasă la iveală. Așa cum am pățit căutând într-o cutie uitată pe balcon, unde am descoperit un caiet vesel și plin de praf. Mi-a atras atenția imediat și m-am întrebat de unde o fi, ce poveste o avea.


L-am deschis și mi-am amintit imediat. L-am primit în timpul celei mai dificile spitalizări pe care am avut-o cu Sânziana de la o prietenă bună, venită să ne vadă. Pe lângă scheme de medicație, notițe din timpul discuțiilor cu echipele de medici care ne vizitau cu îngrijorare și alte lucruri pe care le-am considerat utile la momentul respectiv, caietul are și niște pagini cu desene. I-am desenat Larei când a venit și ea să ne vadă, mi-a desenat și ea mie, să îmi țină de urât în zilele și nopțile lungi în care stăteam pe câțiva centimetri din patul de spital, în liniștea unei rezerve în care Sânziana nu râdea.
Caietul acesta cu o copertă atât de veselă mi-a readus pe loc în suflet toate trăirile de atunci, spaima că poate nu ne mai întoarcem acasă, că poate nimic nu va mai fi ca înainte. Dar greul greu a trecut atunci, ne-am externat chiar de ziua mea, și îmi amintesc cât de tare m-am bucurat să mă pot încălța cu pantofi și aud scârțâitul zăpezii din prima zi de primăvară.
N-au trecut decât trei ani de atunci și totuși, din fericire, o veșnicie.
Împreună cu caietul cel vesel, am găsit și caietul de la prima spitalizare, când a început toată povestea noastră. Pe acela însă nu-l deschid astăzi. Mai las să treacă o veșnicie înainte să îmi fac curaj.

luni, 7 octombrie 2013

Sânziana pictează


Sânziana pictează în ultima vreme tot mai frenetic. Folosește din plin toate culorile și toate degetele. Le-a încercat chiar și pe cele de la picioare :) Terapeuta noastră spune că asta e minunat, pentru că arată deschiderea ei spre nou, spre învățare.

vineri, 1 februarie 2013

Cu mânuțele astea două...

Am redescoperit o cărticică de când era Lara mică, din colecția Puișorul năzdrăvan de la Teora. Se pare că are același succes și la 2 ani și la 6 ani.



Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...