Se afișează postările cu eticheta cuvinte. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta cuvinte. Afișați toate postările

vineri, 15 mai 2020

Desene și bancuri

Odată și-odată o să scriu mult și bine despre tonele de desene cu care Sânziana ne umple casa și viața. Azi, însă, o să fie doar despre unul.

- Știi, Sânzi, mai demult ai făcut tu un desen cu eroi în pijama. Doar că ai pus o literă în plus.
- Ce literă?
- Un r. Ai scris "erori" în loc de "eroi".
- Eh, eram și eu mai mică și nu știam să scriu corect.
- Dar știi ce este o eroare?
- Nu.
- O eroare este o greșeală. Cum ar veni, "greșeli în pijama".
Stă pe gânduri câteva secunde și apoi izbucnește într-un râs puternic.
- Mama, să scrii neapărat întâmplarea asta pe o hârtie. E ca un banc. Și vreau să îl ținem minte, să îl spunem și când o să fim mai mari.
- O să scriu, Sânzi, că și eu vreau să îți mai aud râsul ăsta și când o să fim mai mari...

luni, 16 februarie 2015

Scenarii

Tot mai des, Sânziana se joacă creând diverse povești, în care ea însăși e personaj, alături de diverse jucării. Joaca asta poate dura chiar și o jumătate de oră, în care vorbește neîntrerupt. Acum, de pildă, se pregătește de "o excursie cu avionul la bunici", pentru care și-a făcut și valiza. Va pleca cu "avionul numărul 6", împreună cu păpușa Vero, dar pisica va rămâne acasă. Eu pot sta "fără griji", pentru că, dacă i se întâmplă ceva, o să mă sune să mă anunțe.
E atât de firească joaca asta și totuși atât de spectaculoasă... și atât de nesperată... Acum două săptămâni a fost pentru prima dată când, la consultul neurologic, medicul ne-a spus că îi place ce vede. Și nouă ne place! :)

miercuri, 31 decembrie 2014

Bilanțul nostru

Am vrut să scriu cu mândrie că, în ultimele săptămâni, Sânziana a mai învățat ceva extrem de util - să își sufle nasul și să scuipe (pasta de dinți, de exemplu). Însă, într-una din diminețile trecute, Lara a spus ceva mult mai frumos. Abia ne treziserăm cu toții și, pentru că deja Sânziana sporovăia veselă, sora cea fără chef de vorbă la prima oră a zis așa: "Vă dați seama că anul trecut abia dacă zicea câteva cuvinte și acum nu mai poți dormi de cât dă din gură?!"
Tot așa să ne faci, Sânzi, de-acum. Noi stăm și ne minunăm!

duminică, 21 decembrie 2014

Sânziana are umor

Deschide ochii de dimineață și îmi spune noapte bună. Îi zic că e mai nimerit să spună bună dimineața. "Nu, mi-e somn!", îmi răspunde.

luni, 3 noiembrie 2014

Dialog de surori

Sânziana e în sufragerie, Lara în dormitor, în pat, citește. Sânziana se duce la baby phone și apasă butonul pentru a-i spune Larei ceva:
- ... Iubeșc...
- Nu înțeleg.
- Iubec... tine... Da, iubec tine.
- Mda, bine. Și eu pe tine.

vineri, 8 august 2014

Declarație

- Tu ești mama mea preferată!
- Dar mai ai și altă mamă?
- Nu, nu vreau doilea mamă. Tu ești mama mea specială! Și iubesc tine tot timpul!

marți, 29 iulie 2014

Sânziana cântă tot felul

Ziceam mai demult de "Lume, lume, soro lume", pe atunci într-o variantă ceva mai simplă.
Mai nou, cântă: "Frère Jacques, frère Jacques/ încă dormi, încă dormi/ sună copăceii (clopoțeii :P), sună copăceii/ ding, dang, dong/ ding, dang, dong".
Sau: "Vine melcul supărat, o furnică l-a piș(c)at..."

UPDATE: "La culcare, la culcare imediat/ Sâc că eu, sâc că eu sunt în pat"

marți, 18 martie 2014

În parc

Azi, în parc, mi-a zis "drumu mână". Și i-am dat. Mergea cu o altă fetiță pe niște pietre așezate în linie. Când a simțit că își pierde echilibrul, a luat-o pe ea de mână și au reușit să ajungă la capăt împreună.
Lori are 3 ani și 5 luni, Sânziana 3 ani și 6 luni. S-au jucat prima dată împreună ieri și și-au dat întâlnire azi în parc, împreună cu câte o jucărie Minnie.
Lori i-a zis "Hai să fugim" și n-a înțeles de ce Sânziana abia a început turul de parc când ea deja îl terminase. Lori a chemat-o în leagăn lângă ea și s-a supărat când o altă fetiță a ajuns înaintea Sânzianei și i-a luat locul. Au rugat-o amândouă pe cealaltă fetiță să le lase să se dea una lângă cealaltă.
Apoi, au făcut împreună pipi la copac. Când am plecat, și-au spus pa și Sânzi i-a zis "Da-da mâine".


miercuri, 29 ianuarie 2014

sâmbătă, 25 ianuarie 2014

Sânziana cere de mâncare

- Haide mama, papa arș!
Tradusă ca "Haide mama, du-te și încălzește-mi de mâncare!", propoziția asta e o dublă bucurie - Sânziana mi-a cerut de mâncare și Sânziana a format o propoziție destul de complexă, aș spune eu. Să rămână în calendar, deci :)

luni, 13 ianuarie 2014

Io, Nana

De câteva zile, vorbește despre ea la persoana I. Încă nu de fiecare dată, uneori le combină și iese "io, Nana". E o nouă etapă.

marți, 10 decembrie 2013

Despre logopedie

Ne-am apucat târziu de logopedie (avea deja mai bine de 2 ani și jumătate), deși am știut mult mai din vreme că vor fi probleme de vorbire. Însă, toate abordările pe care le-am văzut într-o primă fază m-au pus serios de gânduri: copil de 2 ani pus să stea la masă, pe scaun, oferirea de recompense (verbale sau materiale), folosirea cuvintelor precum "comandă", "sarcină" sau "obiective". Da, știu, există o școală întreagă în spate. Pentru mulți terapeuți, aceasta e singura cale și a nu o porni pe ea echivalează cu a-i refuza copilului tău o șansă.
Am fost furioasă, deprimată, resemnată. Pentru că, pentru mine, copilul nu ar trebui să aibă nimic de-a face cu îngrădirea libertății, cu șantajul, cu îndeplinirea de comenzi. Am întârziat, așadar, să începem logopedia până când am găsit persoana cu care să mă înțeleg din prima clipă asupra tuturor aceste aspecte.
Pentru Sânziana, astăzi logopedia înseamnă multă joacă și veselie - pictăm, modelăm, ne jucăm cu ferma de animale, organizăm picnicuri sau citim. Alteori, acasă, nici măcar eu nu mai îmi dau seama când lucrăm - recunoaștem culorile potrivind capacele de la carioci, animalele după ordinea în care vin la mâncare (ocazie bună să exersăm și număratul), facem biscuiți și spunem numele formelor cu care îi decupăm și tot așa...






Știu că n-am descoperit roata. Sunt convinsă că multă lume aplică metodele acestea blânde. Nu înțeleg însă de ce supraviețuiesc celelalte.
Cam așa arată ea la o oră de logopedie:



sâmbătă, 16 noiembrie 2013

Sânziana cântă din nou

Ne-am urcat în mașină și a pornit CD-ul cu Pasărea Colibri, care îi place Larei. Imediat, Sânziana a început să strige: "Lume, lume, lume, lume..." Habar n-aveam că știe cuvântul, habar n-aveam că știe cântecul...

joi, 3 octombrie 2013

Sânziana numără

De multă vreme, când venea vorba de numărat, Sânziana spunea "da, da, da..." de câte ori era nevoie ca să te facă să înțelegi la ce cifră se referă. Acum, însă, a învățat să spună "tei", "patu" și "op". Ba chiar și "Nana tei ani". Tare mândră sunt! Le dovedim acuși și pe "unu" și "doi"... :)

vineri, 2 august 2013

Cuvintele nerostite

Cam de două săptămâni, Sânziana a început să repete după noi cuvinte, chiar unele mai complicate. Nu ies bine toate sunetele și, mai ales, mai e cale lungă până va reuși să le rostească spontan. Dar faptul că au început să iasă la iveală ne-a confirmat că ele sunt acolo, nerostite.
De mai multe luni deja știm că sunt acolo, chiar dacă rămân nespuse. Uneori o vezi cum îți urmărește buzele când îi vorbești și încearcă și ea să le miște în același fel. Alterior, o poveste complicată se reduce la multe gesturi precipitate din mâini, însoțite de "da, da, da"...

Noi, cei din jurul ei, înțelegem mai mereu ce vrea să spună. Dar realitatea e că vorbirea Sânzianei e departe de cea a altor copii de 3 ani. Povesteam cuiva de curând că, în condițiile în care avem deja mai bine de un an de hipoterapie și deci de prezență constantă a cailor în viața noastră, anul trecut pe vremea asta ea a învățat să zică "i-a", apoi, în primăvara asta, când am reluat după pauza de iarnă, a zis "dii", iar acum face cu limba sunetul specific copitelor. Sperăm că anul viitor va spune și "cal".
Vorbirea e unul dintre cele mai afectate aspecte colaterale în sindromul Dravet.

duminică, 21 aprilie 2013

Dinți, cuvinte și medicamente

Le amestec, că sunt toate proaspete:
1. Raportăm dentiție de lapte completă (la care are însă șase plombe deja și mai urmează...);
2. A învățat spontan să zică "nu" - acum e în perioada în care îi face plăcere să folosească pe cât de des poate noua achiziție :D;
3. Azi a fost prima zi din ultimii doi ani în care nu a trebuit să mă scol la 6 dimineața pentru a-i da medicamentul, după ce ieri a fost prima zi în care nu a luat niciun medicament la prânz... Am făcut o mică schimbare de tratament și ne ținem respirația să meargă bine pe mai departe!

luni, 1 octombrie 2012

Portretul tinerei domnițe la 2 ani




Prinsă cu treburile administrative legate de asociație, site, maraton etc., am întârziat să fac o „fotografie” a Sânzianei la vârsta de doi ani. O fac acum, la 2 ani și o lună. Veselă nevoie mare în continuare, de când se trezește și până la la 1-2 la prânz, când cere brusc să doarmă, sora cea mică nu mai e chiar așa de mică.
Îi place mult să fim cu toții și ne strigă pe rând. Când deschide ochii dimineața trece în revistă pozele de familie de pe perete și îi place să ne recunoască în ele. Știe apoi că tata și Lara pleacă „pa” și a înțeles chiar că, de la o vreme, destinația nu mai e grădinița, ci școala. Oricum, asta nu e foarte important, atât timp cât în ambele locuri se poate spăla în voie pe mâini la chiuvetă montată la semi-înălțime.
În afară de joaca cu apa, îi plac păpușile, pe care le leagănă, le plimbă și cărora le dă țiți. Uneori, luăm câte una la plimbare, la „u-a” (adică uța).


Alternează momentele de energie maximă, când se plimbă în sus și-n jos cu câte o carte sau jucărie, cu cele de leneveală, când se așează tacticos pe un fotoliu și bate ritmic din picior, ca o bătrânică.
E cochetă și se bucură de orice haină frumoasă, brățară, agrafă sau încălțări. Atât de mult că uneori nu mai vrea să le dea jos. Au fost zile uscate și destul de călduroase când a ținut morțiș să iasă afară cu cizmele de cauciuc sau dăți în care s-a plimbat prin casă cu geaca cea nouă pe ea. Nouă vorba vine... cam toate hainele provin din dulapul Larei, aproape direct. La 2 ani, Sânziana poartă lucrurile care i-au venit Larei până la 4-5 ani.
Și totuși, micul gigant mănâncă în continuare firimituri și, în general, nu mai mult de o masă cât de cât legată pe zi. A început să aibă și singură inițiativa de a băga ceva în gură, dar de multe ori nu înghite mâncarea pe care a ales-o sau pe care a acceptat-o de la noi.
Periile sunt, cel mai probabil, articolul preferat. I-au plăcut mereu, dar de când am început hipoterapia și și-a periat acolo căluțul vrea să perieze mereu o jucărie sau pe unul dintre noi. La rândul ei, îi place să fie mângâiată cu o perie de duritate medie. Le și roade din plin, mai ales că e în plină erupție a ultimelor măsele.
E fascinată și de „pucii”, papucii adică. Se încalță cu ai ei, cu ai Larei, cu ai lui Bogdan și, mai rar, cu ai mei. Deși e încă destul de nesigură pe picioare, când are papuci pare să se descurce destul de bine, indiferent de măsură.


Cuvintele nu sunt chiar cele mai bune prietene ale ei. De puțină vreme a început să lege câte două sau chiar câte trei, fără ca numărul lor să fie prea mare. În schimb, are o mulțime de semne pe care le folosește pentru a se face înțeleasă și oricine petrece câteva minute cu ea începe să-i prindă limbajul. Dar, deși nu reușește să pronunțe prea multe sunete, urmărește cu mare atenție orice povestire, chiar una lungă și spusă în ritm obișnuit. Inclusiv din dialogurile dintre adulți, când recunoaște despre ce se vorbește, semnalizează.
Când mergem pe stradă arată mereu câte ceva particular la oameni: o pereche de ochelari, o pălărie, o pereche de căști în urechi sau un bandaj la mână. Și oamenii o remarcă – rareori trece o zi fără să se oprească cineva în dreptul nostru să o admire. Pentru trecătorii de pe stradă, e un copil haios, sociabil, numai bun de îndrăgit.
De fapt, și pentru noi la fel. Doar că, în plus, noi o mai strigăm prin casă și „bucurie” sau „fluturaș”. Iar Lara spune că pe Sânziana o iubește cel mai mult pe lumea asta, oricât de mult încerc eu să-i explic că iubirea nu are măsură.


miercuri, 13 iunie 2012

Familia noastră

... e formată din mama, dada, Nana (zisă uneori și Anana) și Iaia.
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...