Ce mi se pare de reținut din articolul ăsta e că în cadrul unui experiment cu copii de 6, 12 și 18 luni care s-au uitat la emisiuni de desene animate rulate corect și respectiv înapoi, adică de la coadă la cap, doar cei mai mari au arătat o preferință pentru ordinea firească a imaginilor. Deci, cum să pui un copil de un an (că de 6 luni nici nu-mi pot imagina) să se uite la TV?
Se afișează postările cu eticheta desene animate. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta desene animate. Afișați toate postările
joi, 20 octombrie 2011
Copiii în fața televizorului
Am mai scris pe blogul Larei cam la ce distanță cred eu că ar trebui să stea copiii de televizor. Nu mă gândeam atunci că o să revin la subiect atât de curând, și încă pe blogul Sânzianei. Dar ieri am căscat ochii mari la un articol din Time care vorbește despre copiii de până în 2 (doi) ani care au acest obicei.
Ce mi se pare de reținut din articolul ăsta e că în cadrul unui experiment cu copii de 6, 12 și 18 luni care s-au uitat la emisiuni de desene animate rulate corect și respectiv înapoi, adică de la coadă la cap, doar cei mai mari au arătat o preferință pentru ordinea firească a imaginilor. Deci, cum să pui un copil de un an (că de 6 luni nici nu-mi pot imagina) să se uite la TV?
Ce mi se pare de reținut din articolul ăsta e că în cadrul unui experiment cu copii de 6, 12 și 18 luni care s-au uitat la emisiuni de desene animate rulate corect și respectiv înapoi, adică de la coadă la cap, doar cei mai mari au arătat o preferință pentru ordinea firească a imaginilor. Deci, cum să pui un copil de un an (că de 6 luni nici nu-mi pot imagina) să se uite la TV?
Etichete:
copii,
de prin presa,
desene animate,
familie,
televizor
marți, 26 iulie 2011
Foame și forme
Dacă Sânziana ar fi un personaj de desene animate ar fi... Rolly.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)