O mare sărbătoare

Nu știu dacă ați observat până acum timeline-ul din partea de jos a acestei pagini. Nu cel cu vârsta Sânzianei, ci cel denumit „Mai mult decât lapte”. Mai adăugați la cifra de acolo un an și jumătate cu Lara (prea puțin dacă mă întrebați acum) și aveți motivul pentru care scriu acum despre alăptare.
Mai mult, ieri a început Săptămâna Internațională a Alăptării. Fiecare se pregătește cum știe de așa o sărbătoare: unele mame fac ce fac ele de obicei (alăptează :D), altele își amintesc frumos că au făcut-o cândva, iar unele aleg să vorbească despre efectele lipsei de informație legate de alăptare.
Mi-am propus ca pe viitor să văd cât mai puține proaspete mame care să nu știe ce e de știut legat de acest minunat proces, astfel încât să meargă totul blând și lin, cum se întâmplă când își faci temele.
Pentru asta, pun aici trei filmulețe pe subiect, fiecare unic și util în felul său. Mi s-a părut interesant un calcul făcut de doamna doctor Ana Culcer în cel de-al treilea film referitor la cheltuielile cu laptele praf în primul an de viață: 120 de milioane de lei vechi. Mărturisesc că habar n-am cât costă o cutie de lapte praf. Știam că e scump, dar suma asta chiar îmi dă fiori.

Cu nașterea la raport

Peste 70% dintre femeile gravide din România se informează pe cont propriu asupra unor aspecte privind sarcina, potrivit raportului „Acompanierea naşterii în România” realizat de Federaţia Organizaţiilor Neguvernamentale pentru Copil.
Studiul de evaluare a serviciilor şi practicilor de îngrijire ale femeilor din România în timpul sarcinii, naşterii şi lăuziei mai arată că 5% dintre mame nu au fost la nicio consultație prenatală și doar 60% dintre mame au fost informate despre tehnicile de alăptare. În aceste condiții, 28% au alăptat prima dată la cel mult 24 de ore de la naștere (40% au alăptat la mai mult de 12 ore de la naștere) și numai 19% și-au ținut copilul pe burtă imediat după naștere. De sistemul rooming-in din spital au beneficiat 38% dintre mămicile care au răspuns la întrebările Federației.
Cu toate acestea, 58% dintre ele nu au formulat nicio propunere de îmbunătățire a serviciilor din maternitate...
Întregul raport - cu multe alte detalii - aici.

Amintiri despre naștere - perspectivă dublă

(Text dedicat celor care credeau că doar mama Larei citește, în timp ce mama Sânzianei lenevește)După ce am născut a doua oară, m-am întrebat cât îmi amintesc într-adevăr de la prima naștere, cât s-a deformat mai mult sau mai puțin conștient, cât am ales să uit. Cu Lara nu am abordat încă subiectul în detaliu. În schimb, îmi pomenește adesea, din senin, despre cum era la mine în burtă (vezi aici, aici și aici).
Când am auzit de cartea „Mintea noului născut”, mi-am comandat-o deci cu nerăbdare, dornică să înțeleg ce anume din ce îmi povestește e rodul imaginației și ce e memorie reală. Prima reacție după ce m-am pus pe citit a fost de dezamăgire - poveștile concrete, pe care le așteptam cu interes maxim, își fac apariția cu întârziere în paginile volumului, după multă teorie neargumentată. Dar, mult mai grav de atât, cartea abundă de greșeli de toate felurile - de ortografie, de traducere, de exprimare. Și totuși... a reușit să mă intrige, mi-a dat mai multe piste pe care voi merge înainte cu căutările (inclusiv prin dialoguri cu Lara) și mi-a întărit convingerea că există viață înainte de momentul zero așa cum este el definit de cei mai mulți oameni, respectiv nașterea propriu-zisă.
Foarte interesantă mi s-a părut explicația unor fobii, de exemplu de tunele, de călătorie, de a fi prins - fobii care au de fapt la origine o venire pe lume dificilă. La fel cum joaca de-a v-ați ascunselea rememorează durerea separării de mamă și bucuria regăsirii ei ori cum legănatul aduce aminte de mișcările din uter. Toate aceste amintiri despre stadiul embrionar și despre naștere le avem stocate în inconștient (după vârsta de 2-3 ani le dăm de-o parte) și ne influențează pentru tot restul vieții. Ne aflăm, se pare, pe pământ în căutarea paradisului pierdut prin naștere.
De citit, așadar. Dacă aveți răbdare să treceți peste formă, fondul zic eu că merită.

(Foto: www.editurasalco.ro)

Un an după

Acum fix un an am aflat asta:



Astăzi o linie în plus înseamnă asta:


O fetiță extrem de veselă de 4 luni și un pic, care m-a făcut să trec peste amintirea lunilor imposibile de sarcină, când am trăit pe alt fus orar față de tot restul lumii și am stat foarte mult timp aplecată într-o anumită încăpere a casei...