În magazinul de jucării

M-am rătăcit de curând într-un magazin de jucării, din acela de galerie comercială de hypermarket, cu vânzări de top, cel mai probabil. Speram să reușesc să găsesc rapid un cadou pentru o zi de naștere, dar după niciun minut am simțit nevoia să ies la aer. De pe rafturi mă priveau niște păpuși cu păr roșu, galben sau negru (și nu roșcat, blond sau brunet), sufocate în cutii roz aprins, mașini cu telecomandă care îmi asurzeau urechile fără să fie pornite și niște roboți hidoși, reprezentanți ai unor specii menite să ne dea nouă, oamenilor, coșmaruri.
După ce mi-am revenit din șoc, m-am gândit că ce am simțit a fost aproape ca un atac de panică. Ce se întâmplă cu piața jucăriilor? De ce să le oferi unor ființe pline de bucurie și liniște așa niște obiecte? Cum să nu te gândești ce efecte pot avea aceste așa-zise jucării asupra copiilor?
Apoi, am fost în parc. Aproape imediat, o mamă i-a oferit Sânzianei un pistol cu lumini și sunete, iar o alta se întreba cum e posibil ca o tricicletă roz - a se înțelege pentru fetițe - să imite o mitralieră? Și totuși, i-o cumpărase copilului ei și pot presupune că îi schimba și bateriile. Dar pentru băieți de ce ar fi fost acceptabil același zgomot?
Pe drum spre casă, m-am gândit de ce sunt așa de agresată de întâmplări de genul ăsta. Și noi avem casa cucerită de jucării, mult prea multe pentru câte poate asimila un copil. Nu avem doar păpuși textile, ci și câteva de plastic. Chiar și mașini se plimbă pe podeaua noastră din sufragerie și, pe vremuri, ne asurzea un elicopter. I s-au terminat însă bateriile, a mai avut săracul și un accident și apoi a plecat la atelierul de reparații. În multe momente, însă, îmi dau seama că preferăm joaca fără jucării. Să cântăm, să povestim, să desenăm, să luăm la rând cărțile.
Există locuri în care se găsesc și multe lucruri frumoase, de folosit în joacă. Dacă vreți să faceți un cadou (nu neapărat nouă :D) în altă culoare decât roz/albastru, care să nu lumineze și să urle neapărat și care să nu riște să sperie sărbătoritul, aruncați un ochi prin magazinele noastre preferate, fizice și virtuale: Boribon, Jucării din lemn și Casa Retro.

Capcanele „cadourilor” de la spital

Am primit și la Lara și la Sânziana o sacoșă de mostre gratuite de scutece, creme, suzete și alte produse „absolut necesare” bebelușilor. Țin minte că la Lara mi-au cerut la schimb numărul de mobil și luni bune după aceea tot primeam SMS-uri cu diverse promoții Pampers. Nu mi-a folosit nimic din acele obiecte, dar trebuie să recunosc că, într-o primă fază, gestul mi s-a părut drăguț și inofensiv.
După ce am citit articolele de mai jos, nu mi se mai pare așa. Nu-mi amintesc să fi primit și lapte praf, dar știu precis că toate mămicile rugau medicii neonatologi să le scrie pe o hârtie ce marcă le recomandă dacă au nevoie de completare când ajung acasă.
Deci, care sunt capcanele ascunse în sacoșele cu mostre?

De pe CNN:
The number of hospitals choosing to discontinue this practice doubled, on average, in the past four years according to a study published Monday in the journal Pediatrics. However, most hospitals still send new parents home with samples of formula.

Același subiect și în USA Today și în Time.

Pe care l-am băut...

Există unele lucruri pe care le folosim la bebeluși fără să analizăm prea mult de ce o facem. Pentru mine în categoria asta intră și șervețelele umede. Deși Lara are alergie la ele, deși știu că aș putea să le înlocuiesc cu o lavetă umedă (pe cele bio nu le iau în considerare pentru că mi se pare strigător la cer prețul lor), le folosesc în continuare, desigur din comoditate. Ce-i drept cu un ușor sentiment de vinovăție.
În schimb, am văzut de-a lungul timpului o grămadă de copiii care sug cu maxim interes câte un șervețel umed și fetele mele nu au făcut excepție de la această pasiune. M-am tot întrebat care e ingredientul secret care stârnește pofta bebelușilor. Nu știu dacă l-am descoperit, dar am remarcat următorul lucru: pe pachetul de șervețele scrie „fără alcool”, dar dacă verifici lista de ingrediente regăsești la loc de cinste „benzyl alcohol”. Recunosc că nu mă pricep la chimie, dar „fără” înseamnă deloc, nu doar un anumit fel de alcool despre care sigur cineva îmi va spune că de fapt nici nu e alcool...