Cu cercei

Întâi despre mine: dacă ar trebui să aleg între un inel cu diamant și o pereche de cercei fistichii fără valoare, aș alege fără să stau pe gânduri a doua variantă. Acestea fiind zise, le-am făcut ambelor fete găuri în urechi, alungând toate strângerile de inimă legate de ce simt ele față de acest subiect. Mi-am făcut găuri în urechi și mică și mare și știu că nu e o durere insuportabilă. De neexplicat unui bebeluș, da, dar... cum spuneam... Fără inel se poate, fără cercei ba.
Despre Sânziana: când ne-am întors de la maternitate, cu cerceii proaspăt puși, unul dintre ei a căzut. Cum rana era deschisă, n-am mai reușit să i-l pun. Cu emoții, abia după câteva zile de încercări l-am instalat din nou... La primul RMN, în jur de 8 luni, a fost nevoie să îi scot pe amândoi. Apoi, din nou la unele analize. Mereu ne chinuiam câteva zile să îi prindem la loc, pentru că, nu-i așa, o fetiță de un an nu stă locului să își îndeplinească mama dorințele. Până la urmă, am abandonat lupta și am lăsat-o fără ei.
La scurtă vreme, Lara a intrat și ea în clubul fetelor fără cercei din cauza unei iritații în spatele urechilor. Dezamăgirea mi s-a dublat, pentru că, după ce s-a vindecat, n-a mai vrut să și-i pună la loc.
În tot timpul acesta, însă, am primit în dar, drept compensație, cochetăria Sânzianei, care nu ratează nicio ocazie de a se "aranja la oglindă" cu brățări, bentițe, pălării și pantofi. Într-una din zile, mi-a atacat colecția de cercei și mi i-a arătat hotărâtă. Parcă nu-mi venea să cred și totuși... Am ales o pereche foarte subțire și au intrat. A zis un "au" timid, ce-i drept, dar a fost foarte încântată de rezultat.
Cu Lara negocierile sunt încă în desfășurare...