Cuvintele nerostite

Cam de două săptămâni, Sânziana a început să repete după noi cuvinte, chiar unele mai complicate. Nu ies bine toate sunetele și, mai ales, mai e cale lungă până va reuși să le rostească spontan. Dar faptul că au început să iasă la iveală ne-a confirmat că ele sunt acolo, nerostite.
De mai multe luni deja știm că sunt acolo, chiar dacă rămân nespuse. Uneori o vezi cum îți urmărește buzele când îi vorbești și încearcă și ea să le miște în același fel. Alterior, o poveste complicată se reduce la multe gesturi precipitate din mâini, însoțite de "da, da, da"...

Noi, cei din jurul ei, înțelegem mai mereu ce vrea să spună. Dar realitatea e că vorbirea Sânzianei e departe de cea a altor copii de 3 ani. Povesteam cuiva de curând că, în condițiile în care avem deja mai bine de un an de hipoterapie și deci de prezență constantă a cailor în viața noastră, anul trecut pe vremea asta ea a învățat să zică "i-a", apoi, în primăvara asta, când am reluat după pauza de iarnă, a zis "dii", iar acum face cu limba sunetul specific copitelor. Sperăm că anul viitor va spune și "cal".
Vorbirea e unul dintre cele mai afectate aspecte colaterale în sindromul Dravet.